Textul a fost scris de Maria Turdea în urmă cu un an, când ea și familia ei au decis să părăsească România. Ni l-a trimis acum în contextul exploziei din Rahova.
Te las cu părere de rău și tristețe. Tristețe pentru că las în urmă o țară minunată, cu peisaje și oameni frumoși, o țară bogată cultural și plină de istorie.
Te las, Românie cu dezgust față de clasa politică, față de oamenii promovați în funcții guvernamentale, față de Guvern, partide politice și alte autorități publice unde în ultimii 15 ani, integritatea, educația, diplomația, bunele maniere, corectitudinea cu siguranță NU au primat în selectarea clasei politice care să ne reprezinte demn și decent în fața altor State Membre, în fața Uniunii Europene.
Te las, Românie cu țoață infrastructura începută și neterminată, cu toate gropile, aglomerația din intersecțiile bine cunoscute ca Drumul Sării sau bulevarde veșnic aglomerate că Barbu Văcărescu, Ștefan cel Mare, Mihai Bravu, Ghencea, Militari, Titan, Antiaeriana sau 1 Decembrie. Te las cu acele semafoare nesincronizate, te las cu mizeria din cartierele Ferentari, Pantelimon, Militari unde ați uitat de oamenii nevoiași, de oamenii bătrâni acum, care încă locuiesc în cartierele muncitorești. Acești oameni care poate ne sunt părinți și trăiesc fără căldură, fără apă caldă, dar care încă rezistă acestor condiții aprige de trai pentru că au exercițiul anilor de Comunism și încă pot să își încălzească apa să se spele, încă pot spăla de mână haine și nu se vaită, ba mai mult merg la vot, tot timpul trăind cu speranța că poate vor apuca și ei vremuri mai bune … și dacă nu ei, măcar copii lor și dacă nici copii lor, măcar nepoții lor.
Te las, Românie cu un sistem de educație bolnav, cu acest cocktail de metode, tehnici, manuale de învățământ. Păcat de acești oameni dedicați, numiți profesori, care încearcă să se educe și să învețe singuri cum se face la alții, în alte sisteme de învățământ mai sănătoase pentru că Ministerul Educației nu are buget pentru a pregăti adevărații dascăli, pentru a-i ajuta să-și lărgească orizonturile. Dascălii, această categorie de oameni dragi mie, de o valoare nestemată, de care nimeni nu are grijă.
Te las, Românie cu un sistem de sănătate în plină dezvoltare, cu medici absolut minunați, profesioniști, foarte bine pregătiți și educați. Las în urmă un sistem de sănătate mult schimbat în bine față de acum 10-15 ani și aici vorbesc inclusiv de sistemul public. Un sistem de sănătate unde spre surpinderea mea, cadourile, banii și alte avantaje NU mai primează în a alege pacienții. Medicii, o altă categorie pe care o stimez și o tratez cu mult respect, care în ultimii ani, deși au primit măriri de salarii, încă sunt înurma Uniunii Europene și cu toate aceste continuă să salveze vieți și să își dedice viața pentru binele nostru.
Te las, Românie cu regret, pentru că las în urmă mai mult de jumătate din viața mea, cu toate bunurile, rudele și prietenii dragi, Te las cu regret pentru că lăsăm 2 job-uri în companii de top unde ne era nu bine, ci foarte bine, unde viața nu era perfectă însă ajunsesem în acele poziții cu multă, multă, multă muncă și dedicare, unde ne simțeam valorizați și respectați. O corporație internațională, sănătoasă, dar fără management românesc. O corporație unde ochii peste cap, lipsa de respect față de colegi, vocea ridicată, emailurile malițioase nu erau permise. Las această corporație dragă mie, cu oameni valoroși, bine pregătiți și profesioniști de la care am învățat că respectul și munca în echipă se pot recompensa.
Te las, Românie, pentru că tu, clasa politică, Guvernul și autoritatea publică uiți de copii, bătrâni, de oameni nevoiași. Ai uitat pentru totdeauna și nu îți pasă.
Te las, Românie pentru o țară mai mică, fără munți și peisaje frumoase, fără oameni frumoși și buni, cum sunt românii. Te las pentru o țară unde impozitele sunt de 3 ori mai mari decât în Romania, unde disciplina, regulile și grija socială primează. Te las, Românie pentru că aici drumurile sunt drepte, fără gropi, pentru pistele de biciclete și pistele de alergat, pentru sincronizarea semafoarelor, pentru transportul public sincronizat la secundă, pentru că familia, copii și timpul fiecăruia este respectat de clasa politică, unde corupția nu există sau, mă rog, nu se resfrânge asupra cetățeanului. Te las, Românie cu școlile publice și private care preferă să mărească prețul taxelor ca să poată atrage și plăti cadre didactice valoroase, pentru că tu, Statul Român, nu îi ajuți.
Plec, Românie cu familia mea, cu doi copii, noi și cutiile de amintiri. Te lăsăm cu bine, și mai adaugă pe lista emigranților încă o familie, cu doi adulți și doi copii, cu scoală și bine pregătiți. Plecăm să dăm toate cunostiintele noastre altor companii străine, să plătim taxe uriașe în țări unde respectul, grija socială și disciplina primează. Te las cu bine Românie și renunț la acele ore petrecute în aglomerație! Să ne revedem cu bine!