Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe (PNL), a intervenit public în tensiunile interne din partid, avertizând că liberalii au ajuns la o „mare dezbatere istorică” despre direcția lor politică: apropierea de USR sau apropierea de PSD.
Mesajul, publicat pe Facebook, vine într-un moment în care PNL încearcă să-și stabilizeze conduita internă și să-și consolideze rolul în coaliția de guvernare.
În postare, Tișe susține că în partid coexistă tabere care își revendică succesul local pe baze diferite: unii ar fi câștigat în județele lor cu sprijinul USR, alții cu sprijinul PSD, în timp ce o altă categorie „s-a luptat cu ambele și a câștigat singură”. Miza astfel identificată, spune el, nu mai este liberalismul ca proiect, ci „cu cine seamănă” PNL – semn, în opinia sa, al unei pierderi de identitate care riscă să ducă la implozie: „sfârșitul… vine din interior”.
Intervenția lui Tișe vine într-o perioadă în care președintele PNL Ilie Bolojan încearcă să țină partidul aliniat atât în plan intern, cât și în guvernare. În ultimele săptămâni s-au manifestat public idei de contestare și presiuni interne, inclusiv după o ședință-maraton a conducerii PNL în care Bolojan ar fi obținut un vot de încredere, dar ar fi întâmpinat rezistență la schimbări de lideri de filiale.
Contextul mai larg e complicat și de tensiunile din coaliția de guvernare: PSD, PNL, USR și UDMR au intrat în 2026 cu dispute pe pachete de reformă și pe măsuri economice, iar lideri coaliției se atacă public pe tema deficitului și a responsabilității guvernării.
În paralel, în Parlament au existat episoade în care PSD l-a criticat pe premierul Bolojan, semn că fricțiunile politice se propagă și în jurul PNL.
Prin mesajul său, Alin Tișe își asumă rolul de critic intern care încearcă să mute discuția spre „ce mai înseamnă liberalismul” în PNL. În fapt, postarea indică faptul că disputa din partid nu se rezumă la tactici locale sau formule de majorități, ea solicitând o poziționare ideologică care să asigure supraviețuirea politică a partidului într-un peisaj în care alianțele sunt fluide, iar coaliția de guvernare supraviețuiește doar printr-o permanentă negociere.