Alexa scrie ”2100” așa cu se scria ”undeva, cândva”, așa cum citeam eu prin deceniul 8..
Cred că fac parte dintre cei care au înțeles binișor aș zice, ”2100” a lui Liviu Alexa, asta pentru că e scrisă în limba mea, pentru mintea mea, pentru scriitorul de literatură SF, atât cât a fost el la finele anilor 80 și începutul anilor 90. Alexa scrie ”2100” așa cu se scria ”undeva, cândva”, așa cum citeam eu prin deceniul 8: Ray Bradbury, Anatol și Boris Strugațki, George RR Martin sau autohtonii Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Adrian Ungureanu, Dan Merișca, Ion Hobana și mulți alții.
Cartea mi-a vorbit direct mie dar și altora, ne-a vorbit, așa cum doar ”nebunul” de Alexa o poate face, despre Apocalipsă, despre un viitor pe care, eu, sincer, nu mi-l doresc și sunt convins că nu îl voi gusta: Să te ia naiba, Alexa, am zis după prima sută de pagini, după ce m-a tulburat atât de tare lumea închipuită (sau nu) descrisă de cu o răceală îngrozitor de dureroasă. Geopolitică vizionară. Totul e schimbat, lumea, paradigma ei, paradigmele noastre ca oameni, funebre figuri de ceară într-un viitor în fața căruia ”Apocalipsa lui Ioan” e frecție la un piciorul de titaniu al unui terminator, deși, și ăsta cu tot cu IA-ul lui, e limonadă față de lumea lui Alexa unde controlul e total dar nu există gardieni. ”Gulagul” e pepsi iar ”Revoluția Culturală” a lui Mao pare să fie ceva plăcut față de China post Covid, față de China anului 2100, o Rusie închinată unui Dumnezeu de fier, construit de niște clerici nebuni, dar vicleni. Mai citești câteva pagini și te verifici, te pipăi dacă mai ești întreg, sigur la cap, nu, după ce vezi o Europă fără de ea, nicio credință, nicio valoare, nici măcăr un Dumnezeu mai mic, mai amărât, nimic din toate astea, nimic, nimic, doar tehnologie (vai ce mândru e Asimov de Alexa) , tehnologie care nu mai are nimic în comun cu empatia, sufletul, emoțiile.
E un fel de ”Arbeit macht Frei” la un alt nivel, cinismul transformat în Biblie: nu sunt soldați, nu există roboți, lagăre sau Cyclon B, nimic din toate astea, există doar obediență și o lume abruptă, aproape golită de resurse, una care m-a dus într-o ciudată direcție: No future, No future, No future for you, No future, No future, No future for me- Sex Pistols- When there’s no future, how can there be sin? We’re the flowers in the dustbin, We’re the poison in your human machine, We’re the future, your future- God Save the Alexa
Mai citim, mai ne facem mintea ferfeniță cu niște State Unite devenit un fel de MAGA, lumina palidă a durerii, consecință a Americii care se construiește astăzi, acum… Apocalypse now… Au dispărut națiunile, popoarele s-au ascuns în istorie, iar Alexa jonglează cu scenariile, îți dă conștiința de pereți, un cub din care ieși numai când vrea el. Alexa e scriitor, creează tipologii, e puțin rus în scrierile lui, îți arată durerea, nevoia de repere, poate de un Dumnezeu bun, un înger rubicond, ceva să îți mai ajute mintea să respire. Până la urmă, îl găsești pe Ștefan Alexa, în sfârșit iată un om, mai găsești câțiva, dar pe Fane îl știi, el e Alexa rebelul.
Cartea asta conjugă la nesfârșit verbul a fi, hai conjugați și voi… Pe urmă, o, da, dacă mai există un pe urmă, chinezii fac ei ceva, și rușii fac ceva , după care urmează Marea Excursie, Marea Transformare și… Marea Înălțare, fără Rai, fără Iad, fără nici un om, fără Dumnezeu, de care suntem siguri că nu există, tot la conjugări ajungem, pentru că totul nu e decât o conștiință, o fantă de lumină și o Terra, de fapt o uriașă navă ce începe să călătorească în Univers în căutarea altor conștiințe, altor fante de lumină…
Totuși, la final, dincolo de faptul că ai vrea să asculți Back in black, I hit the sack, I’ve been too long, I’m glad to be back… totuși, frate Alexa, zău că îmi vine să ascult asta: What a wonderful world (Louis Armstrong):
I see trees of green
Red roses too
I see them bloom
For me and you
And I think to myself
What a wonderful world
PS: Liviu Alexa nu minte nimic în cartea asta, nu ne dă nicio șansă, nici măcar o ușă deschisă. Totul e închis – The Wall, dincolo de el, de zid, e spațiul, the final frontiere, spațiul rece, vidul. The Void, ăsta e Alexa, fără un final personal, totul e colectiv, pentru că, așa spune și el: Noi suntem Apocalipsa…
Cine este Liviu Alexa
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979. El trebuia să ajungă profesor de franceză, dar s-a făcut jurnalist de investigații. În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu „Cum să ai orgasm în 3,5 pași”, o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu nou.
Cronică realizată de jurnalistul și scriitorul Alin Cordoș.
P.S Dacă încă nu ați comandat cartea 2100 o puteți face AICI