Politica

România a făcut progrese în combaterea violenței contra femeilor, dar mai are de luat măsuri urgente

Grupul de experți al Consiliului Europei privind acțiunile împotriva violenței asupra femeilor și a violenței domestice (GREVIO) salută eforturile României în combaterea violenței împotriva femeilor, dar spune că e încă nevoie de “acțiuni urgente”.

GREVIO salută evoluțiile legislative importante întreprinse de la raportul de evaluare inițială și consolidarea continuă a cadrului instituțional și politic pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice în România.

În opinia experților, o evoluție legislativă “majoră” este Legea nr. 53/2026 privind prevenirea și combaterea feminicidului și a formelor de violență premergătoare acestuia, care introduce o definiție a uciderilor femeilor pe motive de gen (femicid) în cadrul juridic românesc, modifică unele prevederi ale Codului penal și stabilește mecanisme specifice pentru prevenirea unor astfel de ucideri.

Strategia națională pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru prevenirea și combaterea violenței domestice (2022–2027) este “o altă evoluție importantă”, care identifică stereotipurile de gen drept principala cauză a inegalității de gen și prevede o gamă largă de măsuri pentru promovarea egalității și combaterea violenței domestice.

GREVIO recunoaște, de asemenea, rolul esențial al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați în elaborarea politicilor și coordonarea implementării Convenției de la Istanbul în România.

În ceea ce privește prevenirea violenței împotriva femeilor, GREVIO recunoaște eforturile constante ale autorităților române de a combate stereotipurile de gen dăunătoare și de a promova egalitatea de gen prin activități de sensibilizare a populației generale, a tinerilor și a profesioniștilor.

O atenție sporită este acordată consolidării capacității profesioniștilor vizați – polițiști, procurori, judecători, asistenți sociali, cadre medicale – de a interveni în cazurile de violență împotriva femeilor și de violență domestică, precum și de a îmbunătăți cooperarea multidisciplinară.

De asemenea, s-au înregistrat progrese în domeniul educației, prin îmbunătățirea materialelor didactice și a activităților care promovează egalitatea de gen și relațiile bazate pe respect între elevi.

În plus, autoritățile române au luat măsuri pentru a crește numărul centrelor de primire pentru victimele violenței domestice la nivel național. În ceea ce privește legislația materială, Codul penal incriminează în prezent difuzarea fără consimțământ a imaginilor cu caracter intim și prevede infracțiuni distincte de viol și agresiune sexuală comise asupra unui copil.

Totodată, sfera de aplicare a ordinelor de protecție a fost extinsă dincolo de violența domestică, incluzând toate persoanele expuse la amenințări, hărțuire (inclusiv *stalking*), violență sexuală, fizică sau psihologică, acoperind și diverse forme de violență online.

Unde trebuie să acționeze România urgent

Dincolo de progresele înregistrate în România în ceea ce privește punerea în aplicare a convenției, GREVIO a identificat domenii care necesită “acțiuni urgente” din partea autorităților pentru a asigura conformitatea deplină cu prevederile convenției.

În primul rând, este necesară “o finanțare adecvată și sustenabilă” pentru implementarea politicilor și programelor menite să prevină și să combată violența împotriva femeilor și violența domestică, precum și pentru furnizarea de servicii de sprijin destinate femeilor, inclusiv a celor oferite de organizațiile pentru drepturile femeilor.

Un alt domeniu care necesită eforturi suplimentare este colectarea datelor.

“României îi lipsește în continuare un sistem de colectare a unor date administrative cuprinzătoare și armonizate privind violența împotriva femeilor în toate sectoarele relevante, inclusiv în cadrul organelor de aplicare a legii, al autorităților judiciare, al serviciilor de sănătate și al serviciilor sociale”, arată autorii raportului.

Mai mult, în ciuda intensificării activităților de formare, instruirea inițială și continuă – obligatorie și sistematică – cu privire la violența împotriva femeilor rămâne insuficientă pentru majoritatea profesioniștilor, inclusiv pentru cadrele didactice.

În ceea ce privește protecția și sprijinul pentru femeile victime ale violenței, numărul și acoperirea geografică a serviciilor specializate de sprijin pentru victimele violenței domestice sunt insuficiente, iar pentru multe femei victime și copiii acestora există în continuare bariere în calea accesului la adăposturi.

Deși se recunosc eforturile depuse pentru a oferi victimelor violenței sexuale îngrijiri medicale de urgență și pentru a le direcționa către servicii specializate de sprijin, există o nevoie urgentă de a înființa centre integrate („one-stop-shop”) care să ofere sprijin cuprinzător, gratuit, centrat pe victimă și adaptat nevoilor persoanelor care au suferit traume, răspunzând tuturor nevoilor relevante ale victimelor (medicale, psihologice, medico-legale și de consiliere/informare).

Există, de asemenea, “îngrijorări serioase” cu privire la protecția femeilor și a copiilor în contextul procedurilor judiciare; sunt necesare eforturi sporite pentru a garanta că incidentele de violență domestică sunt luate în considerare în mod sistematic în deciziile privind custodia și dreptul de vizită și pentru a elimina din legislație concepte precum “alienarea parentală” și noțiuni similare, care riscă să prezinte femeile victime ale violenței domestice drept persoane care practică alienarea, ostile sau necooperante.

Raportul subliniază, totodată, necesitatea urgentă de a consolida anchetele penale și procedurile de urmărire penală în cazurile de violență împotriva femeilor și de a asigura punerea în aplicare și monitorizarea efectivă a ordinelor de protecție.

Aceste măsuri sunt esențiale pentru a consolida încrederea victimelor în sistemul de justiție și pentru a asigura o protecție eficientă împotriva unor noi acte de violență. 

GREVIO a identificat o serie de aspecte suplimentare care necesită acțiuni susținute pentru a
clădi în mod eficient încrederea, prin asigurarea protecției, sprijinului și accesului la justiție în cazurile de violență împotriva femeilor.

Acestea vizează necesitatea de:

• a asigura faptul că organismul responsabil cu coordonarea politicilor și măsurilor de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor dispune de resurse umane și financiare adecvate și sustenabile pentru a-și îndeplini mandatul;
• a elabora politici și măsuri cuprinzătoare care să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor vizate de Convenția de la Istanbul și să se asigure că acestea reflectă pe deplin nevoile femeilor expuse unor forme intersecționale de discriminare;
• a consolida cooperarea interinstituțională și a armoniza implementarea politicilor și
măsurilor la nivelul întregii țări, inclusiv în zonele rurale;

• a continua eforturile de prevenire primară pentru eradicarea stereotipurilor de gen dăunătoare și a atitudinilor patriarhale, precum și extinderea activităților de sensibilizare pentru a include toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv dimensiunea digitală a acesteia și riscurile sporite cu care se confruntă femeile expuse discriminării intersecționale;

• evalua periodic impactul acestor activități și de a identifica eventualele efecte nedorite, în scopul creșterii eficacității acestora;

• a asigura predarea practică a principiilor egalității între femei și bărbați, a rolurilor de gen lipsite de stereotipuri, a respectului reciproc, a soluționării non-violente a conflictelor și a dreptului la integritate personală, precum și furnizarea de informații privind dimensiunea digitală a violenței împotriva femeilor și conceptul de consimțământ liber exprimat;
• a dezvolta mai multe programe destinate autorilor actelor de violență domestică, care să vizeze schimbarea comportamentului, asigurând totodată evaluarea sistematică a impactului acestora;

• a îmbunătăți accesul femeilor victime ale violenței la asistență financiară pe termen lung, locuințe sociale și sprijin pentru integrarea pe piața muncii, în vederea dobândirii independenței economice;

• a asigura faptul că serviciile de sănătate oferă asistență femeilor victime ale violenței prin abordări sensibile la dimensiunea de gen, bazate pe înțelegerea traumelor și lipsite de prejudecăți, facilitând totodată trimiterea acestora către servicii specializate de sprijin adecvate;

• a consolida procedurile de evaluare și gestionare a riscurilor prin oferirea de orientări și instruire polițiștilor și altor părți interesate relevante, precum și asigurarea implicării serviciilor de sănătate și a organizațiilor neguvernamentale specializate;
• a implementa sistematic toate măsurile disponibile pentru a preveni victimizarea secundară și pentru a proteja victimele violenței împotriva femeilor și copiii acestora pe parcursul procedurilor judiciare.

În plus, GREVIO a identificat domenii suplimentare în care sunt necesare îmbunătățiri pentru a se respecta pe deplin obligațiile convenției în cadrul temei acestei runde.

Acestea se referă, printre altele, la faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida integrarea unei înțelegeri sensibile la gen a violenței domestice în legislație, politici și practică profesională.

De asemenea, sunt necesare îmbunătățiri pentru a se asigura că medierea în procedurile de dreptul familiei este luată în considerare numai după o verificare și o evaluare eficiente a incidentelor de violență domestică și că victimele își oferă consimțământul liber și pe deplin informat înainte de orice trimitere la mediere.

GREVIO subliniază mai multe tendințe emergente, care includ, de exemplu, persistența
stereotipurilor de gen dăunătoare și a atitudinilor patriarhale care subminează eforturile de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor.

De asemenea, raportul subliniază deficiențele continue în implementarea practică
a măsurilor de protecție, inclusiv fragmentarea serviciilor de sprijin specializat și a cooperării multidisciplinare, precum și răspunsurile instituționale care nu reușesc să identifice și să abordeze în mod adecvat modelele de violență domestică și abuz post-separare, compromițând astfel siguranța și drepturile femeilor și copiilor.